DOMN'I, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o ţară, o împărăţie în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălţime, o clădire etc.) A domina (2). - Din domn.
Sursă : DEX'98 (44380)  - Bogdan

DOMN'I vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. si pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Stefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)
Sursă : Sinonime (182235)  - siveco

domn'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. domn'esc, imperf. 3 sg. domne'a; conj. prez. 3 sg. si pl. domne'ască
Sursă : DOR (241605)  - siveco

A DOMN//'I ~'esc intranz. 1) A fi domn al unei ţări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viaţă din belsug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre liniste, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălţa impunându-se prin proporţii si măreţie. ◊ Muntele ~este deasupra întinderii. /v. a domni
Sursă : NODEX (332674)  - siveco